În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o laşi în drum.
Multam, ‘nea Lucian.
In ultima vreme am citit numai postmodernism, dar in seara asta am avut o mica revelatie cand i-am citit pe Arghezi si pe Blaga… Pe care ii uitasem. Si inca ma gandesc daca sa ma duc la “Lectii cu Nichita” sau nu… Meh. Sa trec si de olimpiada de engleza de sambata (despre care nu imi pasa nici macar o zecime din cat imi pasa de aia la romana de sambata viitoare) si oi vedea ce fac.
Oricum, weekendul asta petrec. Si sambata, si duminica. Cred ca aveam nevoie de… Uh… Asta.
Ah, and as a side note – azi am fost masurati la sport. My whole life is a fucking lie. I’M A MIDGET.
Dragii mei baieti, stiti ca exista unele reguli in ceea ce priveste dialogul vostru cu fetele… Si pentru ca sunt Good Guy Maria draguta o sa va spun una dintre regulile vitale, de care sper sa tineti cont in viitor daca nu vreti sa pareti naspa sau penibili:
Cantitatea de lauda despre cum ai fost tu cum un milion de fete este direct proportionala cu virginitatea care zace in tine.
Desigur, mie imi place sa sap dupa informatii cateodata (si ma cam invinovatesc pentru asta), dar stiu cand destul e destul. Si ce trece peste “destul” intra in categoria “I don’t give a flying fuck about this”.
Bun, ma simt mai bine acum.
M-as vopsi, dar taica-miu mi-a zis sa imi las parul sa isi revina la culoarea normala si sa nu mi-l mai frec la icre (bine, nu a zis chiar asa, dar close enough). Dar cum eu sunt o rebela (ce naiba zic?) si prin aprilie (aka inainte de saptamana altfel, cand SIGUR o sa fiu plecata, because FUCK YOU, that’s why) as vrea sa imi fac ceva de genul asta sau sa comit o tampenie maxima si sa fac asta, doar ca mai inchis… Sau poate ma fac iar neagra si ma injur pana la finalul vietii mele.
Anyway, e sambata, am primit un curs de la Litere despre “Istoria literaturii romane” sau ceva de genu’ din care trebuie sa conspectez pana luni vreo 100 de pagini (awesome or what?), dar mi-e o lene de ma doare, asa ca prevad o noapte de duminica spre luni cel putin alba.
Am inceput sa ma “relaxez” mai mult lately… Sa analizez, sa ma detasez si sa ma gandesc ca… Se putea si mai rau. Totusi, inca astept ziua in care o sa reusesc sa imi pastrez o anumita stare constanta.
Gen starea de “wtf is happening” din ziua de Valentine’s day, pe care o consider un mare rahat cu mot (desi nu o sa uit niciodata cum am sarbatorit asta in clasa a saptea… ohgodwhy.jpg). Am asteptat ziua asta numai ca sa vad cate “X is not in a relationship with his/her hand anymore” apar pe News feed-ul meu. Si, din motive complet necunoscute, 14 februarie a fost foarte productiv pentru unii, la fel cum a fost si pentru mine, desigur (trololo); dar aici nu mai detaliez, pentru ca e ultra-hardcore (yeah, sure).
Meh, ma duc sa iau putin aer pana nu mi se scurge creieru’ pe urechi. Pupiiici! :* :* :* Sau mai bine nu.
Daca-ti pierzi cumpatul inainte sa ajungi la fund, zice Tyler, n-o sa reusesti niciodata cu adevarat. Numai dupa dezastru putem renaste. Numai dupa ce ai pierdut totul, spune Tyler, poti sa faci orice.
*
Voiam sa ard Muzeul Luvru. Sa sfaram cu un baros marmurile lordului Elgin si sa ma sterg la cur cu Mona Lisa. Acum, lumea e numai a mea.
E numai a mea, numai a mea si toti oamenii aia din vechime sunt morti.
*
Din perspectiva lui Tyler, e mai bine sa fii rau si sa-i atragi atentia lui Dumnezeu decat sa nu-i atragi atentia prin nimic. Poate pentru ca ura lui Dumnezeu e de preferat indiferentei sale.
Daca ar trebui sa alegi intre a fi cel mai mare inamic al lui Dumnezeu si a nu fi nimic, ce ai alege?
Potrivit lui Tyler Durden, suntem copiii mijlocitori ai lui Dumnezeu, fara vreun loc aparte in istorie si fara sa ne bucuram de vreo atentie speciala.
Pana nu-i atragem atentia lui Dumnezeu, n-avem nicio speranta, de damnare sau de mantuire.
Ce e mai rau, iadul sau nefiinta? Numai daca suntem prinsi si pedepsiti, mai putem fi mantuiti.
*
Cu cat o sa te prabusesti mai jos, cu atat o sa zbori mai sus.
Daca tot nu vine vara mai repede (ninge cu soare; nature, you idiot ;__;), macar la munte sa visez si eu. Ma ineeec pe uscaaat daca n-ajung… Oriundeee… Desi mai am de asteptat pana mai ies din granitele judetului astuia, pentru ca e zapada DE DOI METRI. Parol.
